Soare-al poieziei

Azi cerul plînge,

Norii plîng şi ei,

Toată lumea e în doliu,

Că a plecat de printre noi

Un geniu cu suflet mare.

S-a stins tăcut din viaţă,

Cum ai rupe un fir de aţă,

Acolo, sus, la Dumnezeu,

În ceruri el va fi mereu.

Nu va mai şti de suferinţă

Nu va descrie mari iubiri,

Rămas în veci cu-a sa credinţă,

În gînd, în suflet, în amintiri.

Dorul ţi-l vom duce,

Coroane, lacrimi, flori, 

Cu drag îţi vom aduce,

Simţind mii de fiori.

Numele îţi vom cînta,

Versuri îţi vom închina,

Eşti un înger între aştri,

Soare-al poieziei noastre!

Vom fi mereu cu tine-n gînd,

Acum, orunde şi oricînd!